Pentru angajare...

Acestea sunt cuvintele pe care le aud obsesiv, din partea unora care au impresia ca e de ajuns sa se posteze in fata mea ca sa fie si angajati.
Din vasta mea experienta cu aceste specimene dornice de angajare, voi prezenta cateva din conversatiile menite sa ma duca in pragul nebuniei.

X: Aveti un articol in ziar pentru angajare...
Eu: Aveti atestat?

X: Da, bineinteles. (Imi arata un atestat de bucatar/lacatus/sudor,etc., in conditiile in care postul pentru care aplica e de agent de paza)

Eu: =)) -daca am o zi buna- X( -daca am o zi proasta- dupa caz...

P.S.: Abordarea initiala difera putin, de la caz la caz. Am mai auzit, in loc de "articol", "afis", mai rar "anunt"...

In fericitul caz in care depasim prima etapa, aceea a existentei unui atestat valabil in domeniul nostru, le cer sa-mi aduca un CV, pentru ca 99% vin din start fara.

X: Un ce??!!

Eu: (In zilele bune, imi trag o palma peste frunte, iar in zilele rele ajung in pragul unei crize de nervi) Un CV - Curriculum Vitae ar fi deja prea mult... - acel formular tip pe care il gasiti la orice xerox.
Pentru aproximativ40% trebuie sa explic detaliat ce este, de unde se cumpara si ce contine un CV. Bine, aproape majoritatea pronunta CD, iar unul dintre ei a ajuns chiar sa-mi spuna ca mi-a lasat un DVD. Si nu facea misto, cum am crezut initial, pentru ca s-a corectat, totusi...

Dupa amplele explicatii, imperios necesare, ajungem la pasul urmator: aducerea CV-ului.

Cam 5% imi aduc o foaie goala, pe care o pun senini pe birou, intreband: "atat?" sau "e bine asa?", sau in cazurile celor siguri pe ei: "uitati, l-am adus" =))

Mai sunt si cei care vin pentru lamuriri suplimentare, a se citi ajutor in completarea CV-ului. Cand am explodat intr-o zi, intreband ce dumnezeu e asa neclar intr-un CV tip de la xerox, unul dintre ei mi-a spus: pai sa va arat, de exemplu aici: nume si dedesubt prenume...

Azi m-a sunat unul, in urma afisului/articolului din ziar pentru mai multe informatii. La mine in birou era o liniste de auzeai si musca bazaind. La el, in mina probabil, se lucra intens, pentru ca auzeam orice mai putin vocea lui.

El: Buna ziua, in legatura cu angajarea... cum procedez?
Eu: Buna ziua, aduceti un CV completat la sediul firmei.
El: Alo? Nu va aud...
Eu: Mergeti undeva unde sa ne putem auzi
El: Alo, nu va aud doamna... nu stiu ce se intampla... alo?
Bineinteles ca i-am inchis in secunda 2, dar el era perseverent. Suna a 2 a oara peste vreun minut. Ii raspund in speranta ca a reusit sa ajunga intr-un loc linistit. Ehe... am asteptari prea mari eu... de la oameni prea mici, se pare...
Conversatia se repeta.
El: alo, nu va aud...
Eu: nici eu...
I-am inchis si a 3 a oara nu i-am mai raspuns. Intuitia imi spunea ca nu facuse nimic pentru imbunatatirea calitatii conversatiei.

Pentru cine are impresia ca exagerez cu vreun milimetru lucrurile, il asigur ca nu e deloc asa. As vrea eu sa fie pura fictiune...

Discutand discutii

In decursul unei singure zile...
Dialogul 1:
Sefu: Cererile astea de reziliere cum ajung la toate departamentele?
Eu: Pai cand le primesc, le multiplic si le impart la toate persoanele responsabile...
Sefu: Dar la contabilitate ajung?
Eu: Da, bineinteles.
Sefu: Si la dispecerat?
Eu: Daca am zis ca le impart eu personal...
Sefu: Si daca uiti sa le dai?
Eu: N-am cum sa uit, nu s-a intamplat niciodata asta...
Sefu: Nu, nu e bun deloc sistemul asta.
Eu: Dar tu l-ai propus acum o luna...
Sefu: Pai, da, e bun, dar trebuie modificat...

Dialogul 2:
Sefu: Vezi sa fii mai atenta cum scrii. Ce e cu adresa asta catre ITM?
Eu: Care adresa?
Sefu: Stai ca iti citesc ce ai scris: "Prin prezenta, va aducem la cunostinta ca masurile impuse in procesul verbal nr x din 22 si 25.05.2009 au fost solutionate". Ce e cu 22-ul ala? Nu vezi ca nu are sens? Procesul verbal nu putea fi incheiat decat intr-o singura zi.
Eu: Asta ti-am zis si eu, dar tu ai spus sa scriu asa cum imi spui tu...
Sefu: Am zis eu asa? Ei, da, dar nu vezi ca nu e bine? Sa fii mai atenta alta data.

Dialogul 3: (la telefon)
Sefu: De ce nu e angajat X? N-a semnat nici contract de munca, nimic. Si lucreaza de cateva luni. Cum e posibil asa ceva?!
Eu: Ba este angajat si a semnat si contract, e totul in regula cu el.
Sefu: Atunci de ce imi spune ca nu i-ai dat sa semneze contract?
Eu: Asta nu mai stiu... Eu am aici contractul lui semnat.
Sefu: Il ai? Bine. Pa.

Hai cu distractia

Si nu parea sa fie beat... Inconstient? Nu cred. Dupa cum arata lucrurile, fapta a fost premeditata. A trebuit sa gaseasca acele 2 masini pe care sa se sprijine si un prieten saritor care sa-l ajute sa-si duca experimentul la... bun sfarsit.

De la munca adunate

Daca prostia ar durea, multi ar fi in chinuri. Insa nu doare. Dimpotriva, acesti impotenti din punct de vedere intelectual, par sa se simta foarte bine in pielea lor, ignorandu-si conditia nefericita. Nefericita pentru noi, cei care suntem, de cele mai multe ori, nevoiti sa le suportam “handicapul”.
Sunt asistent manager la o importanta firma de paza. Am venit aici pentru ca prefer un mediu de munca preponderent masculin. Nu tolerez deloc barfele si discutiile tipic feminine, despre mancare, copii si alte subiecte plictisitoare, prin urmare am scapat de ce m-am temut mai tare. Ceea ce n-am luat in considerare, insa, e ca prostia nu are gen. E universala si universal raspandita.
Un exemplu in acest sens e M, sef formatie paza. Acest adevarat stalp de sustinere al firmei, om merituos, cu numeroase diplome si medalii obtinute (in conditii necunoscute de mine) cu relatii la toate sectiile de politie (lucru nesurprinzator avand in vedere deja faimoasa inteligenta a politistilor) are grave probleme de exprimare in limba materna si serioase deficiente la capitolele: bun simt, curatenie, moralitate, conduita in societate, etc.
Functia lui M presupune multe ore petrecute la volan, pe care, din pacate nu le poate petrece stand pe loc. Ar fi ideal, avand in vedere “abilitatile” lui de conducator auto. M-ar scuti de o munca in plus, aceea de a-i pregati dosarul pentru societatea asiguratoare. Ultima oara cand si-a demonstrat calitatile de sofer, masina a intrat in service, ne mai fiind deloc functionala. Peste 2 zile a reusit performanta, ne mai intalnita in aceasta firma de a baga in service si masina ce abia i se incredintase. Si, atentie, M nu e femeie. Este in schimb ruda cu seful. Probabil ca asta spune tot…
M isi penalizeaza subordonatii fara a-i anunta, le vorbeste si se comporta cu ei inacceptabil din punct de vedere uman. Nu are nicio urma de intelegere pentru nimeni, avand pretentii exagerate de la ceilalti si nicio urma de exigenta cand e vorba de propria persoana.
Agreseaza fizic si verbal agentii din subordine din motive deloc pertinente. Isi rezolva problemele personale in timpul programului si pe cheltuiala firmei. Cere oricui i se nimereste in cale sa-i rezolve diverse probleme profesionale sau personale, neconsiderand ca persoana respectiva ii face o favoare, ci asteptand in schimb promptitudine in solutionarea cererilor.
M obisnuieste sa ia, efectiv, mancarea de la gura colegilor, subordonatilor, oricine e prins ca mananca in momentul in care lui i se face foame. Faptul ca unele mai sunt si femei e un aspect nesemnificativ… Nesimtirea merge atat de departe incat, uneori chiar intreaba daca nu ne-am adus de mancare.
De 2 ani de cand il stiu, ii suna telefonul cu aceeasi manea de prost gust, isi downloadeaza aceleasi filme xxx pe pc-ul de serviciu si cand unul din baietii de la departamentul tehnic ii mai sterge din ele, arunca vina pe cine are el pica in momentul respectiv, afirmand ca i-au fost sterse documente importante.
E de prisos sa mai spun cat e de sarac, din punct de vedere intelectual doar, pentru ca financiar e obscen de instarit. Pe seama altora, evident.
O sa amintesc doar ca imi cere asistenta pentru a trimite un e-mail, pentru a concepe un simplu tabel, sau pentru a da un telefon de pe fix (are probleme in a forma un 0 inaintea numarului propriu zis). Dar, asa cum spuneam, pentru unii, el e cineva. Pentru mine e cantitate neglijabila. Calitatea, evident, iese din discutie.