N-am mai scris de mult timp şi nu am nicio scuză pentru asta. Exemplele de prostie au venit în avalanşe, însă eu n-am mai găsit puterea de a mă lupta cu ele. M-au dovedit, o bună perioadă. Acum, însă, am revenit cu forţe proaspete, gata să mă distrez, să fac haz de necaz şi să descopăr noi moduri de a marca şi taxa prostia, în toate formele ei.
Să începem cu o încălzire uşoară.
Din ciclul “folosirea deficitara a limbii române poate dăuna grav vederii / auzului” vă prezentăm următoarea adresă:
CATRE POLIŢIA SECŢIEI 5
Continuarea nu e nici pe departe la fel de amuzantă, prin urmare mă opresc aici, cu menţiunea că preaştampilata şi parasemnata adresă a fost înaintată secţiei 5 poliţie.
O greşeală nevinovată, cauzată de oboseală e exclusă, pentru că, autorul ei e chiar şeful meu, pe care îl cunosc ca pe un cal breaz. Cu atât mai mult cu cât, tot ce avea de făcut era să modifice într-o adresă existentă, datele unei firme şi secţia de poliţie de care aparţinea. L-a depăşit problema.
Cei de la poliţie ne-au înapoiat adresa cu număr de înregistrare. De la ei nici nu mă aşteptam să observe greşeala. Apoi, am suportat ruşinea de a trimite aceeaşi adresă la o instituţie financiară bancară, pentru care urma să prestăm nişte servicii. Penibil.